Există un moment dat în care mulți părinți își pun întrebarea: „Copilul meu are nevoie de aparat dentar?”
Ar fi foarte bine ca parinții să fie informați asupra momentului în care ar trebui să se prezinte cu cel mic la o consultație stomatologică. Medicul dentist sau medicul pediatru pot să semnaleze micile nereguli, însă diagnosticul unei anomalii dento-maxilare și instituirea unui tratament ortodontic nu pot fi indicate decât de medicul ortodont.
Academia Americană de Ortodonție și Stomatologie Pediatrică recomandă ca la vârsta de aproximativ 1 an să aibă loc prima consultație stomatologică, iar în jurul vârstei de 6-7 ani să se facă o evaluare ortodontică.
Până la vârsta de 6 ani – dentiția temporară
Până la vârsta de 6 ani (dentiția temporară) este nevoie ca părintele să observe următoarele semne și chiar să corecteze anumite obiceiuri vicioase:
Părinții trebuie să observe arcada superioară a sugarului , care la naștere trebuie să o depășească pe cea inferioară (există un decalaj sagital). Dacă există vreo modificare în această situație, aceasta poate să ridice semne de alarmă și bineînteles, va trebui să fie ținută sub supraveghere.
Factorii funcționali care sunt incriminați în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare sunt: lipsa unei alimentații normale, lipsa alăptării, regimurile alimentare care nu favorizează o masticație activă și o abrazie fiziologică, etc.
Copiii pot să prezinte o respirație orală (care are o acține complexă și determină apariția maxilarului îngust, lucru care nu permite creșterea) sau mixtă.
Alte obiceiuri vicioase ale copiilor care favorizează declanșarea anomaliilor dento-maxilare: sugerea policelui sau a altor degete, sprijinirea mentonului de pumn, mușcarea buzei superioară sau inferioară, posturi vicioase, propulsia mandibulei, etc.
În cazul în care, copilul prezintă în jurul vârstei de 4-6 ani un zâmbet foarte frumos, fără să existe spațieri între dințișorii de lapte, atunci trebuie să știți că acest lucru este un semnal de alarmă asupra deficitului de spațiu. Dințișorii de lapte au un diametru mult mai mic decât dinții permanenți, așa că dacă sunt aliniați perfect, dinții permanenți nu mai au spațiu suficient pentru a erupe. La nivelul maxilarului spațiul mai important apare între incisivul lateral și caninul de lapte, iar la nivelul mandibulei, spațiul mai important apare între canin și primul molar temporar.
Factorii care generează dezechilibre ocluzo-articulare sunt: pierderea prematură a dinților temporar, obturații necorespunzătoare, contacte premature. În cazul în care, se pierde precoce molarul secund temporar se produce înclinarea sau deplasarea molarului prim permanent și totodată pierderea spațiului de erupție în cazul premolarului al doilea.
Pierderea prematură a dinților temporari (prin complicații ale cariei, traumatism, extracție), contactele premature sau obturațiile necorespunzătoare – toți sunt factori generatori de dezechilibre ocluzo-articulare.
Între 6-12 ani – dentiția mixtă
În momentul în care se produce dentiția mixtă se urmărește:
Din cauza erupției primului molar, arcada temporară va trece de la forma de semicerc la forma de elipsă (în jurul vârstei de 5-6 ani). Pot să apară unele forme de arcadă modificate datorită compresiunii de maxilar sau al unei protuzii maxilare (acesta este un semn timpuriu apărut în contexul obiceiurilor vicioase sau a unor disfuncții).
Dacă copilul nu prezintă acoperirea dinților inferiori de către cei superiori și dacă nu prezintă contact în 2 sau 3 suprafețe cu dinții de pe arcadă, acest lucru trebuie să fie semnalizat unui medic specialist. Semne ale unei anomalii dento-maxilare sunt și ocluziile adânci (incisivii superiori îi acoperă pe cei inferiori în totalitate), ocluzia cap la cap sau ocluzia deschisă (dinții nu vor prezenta contactul cu antagonistul) care este produsă prin anumite interpoziții. În acest caz, este recomandat un tratament etiologic de decondiționare sau de reeducare.
Incongruențele dento-alveolare vor trebui să fie ținute sub supraveghere atunci când se produce erupția dinților permanenți.
Dacă obiceiurile vicioase sau comportamentele musculare anormale nu s-au corectat în momentul dentiției temporare, vor avea un efect mare la nivel scheletal și vor determina ocluzii încrucișate.
De asemenea, cariile reprezintă un alt factor de temut atunci când vorbim de dezvoltarea aparatului dento-maxilar. Problemele cele mai întâlnite sunt caria molarului prim permanent și pierderea prematură a molarului secund temporar, lucru care va duce în zona laterală la apariția de incongruențe.
Este indicat un consult de specialitate (la medicul ortodont), chiar dacă nu este nimic ingrijorător, deoarece anumite tipuri de anomalii care se transmit genetic, pot sa fie tratate foarte corect și complet în special în acest interval. În cazul în care, părintele a prezentat în cursul vieții anomali dento-maxilare, atunci există posibilitatea ca și copilul să moștenească aceste anomalii.
Trebuie specificat faptul că, nu toate incongruențele necesită tratament sau sunt permanente, cum ar fi de exemplu erupția incisivilor laterali. Tot ce aveti de facut este să observați dentitia copilului și să apelați la un medic ortodont atunci când ceva nu vi se pare în regulă.
Dupa 12 ani – dentiția permanent
În această perioadă (în dentiția permanentă) se va apela cât mai des la medicul ortodont, ceea ce în unele cazuri poate fi foarte târziu. Tot în această perioadă se pot descoperi și anumite anomalii dento-maxilare de fond. Asadar, este indicată prezentarea la medicul ortodont dacă apar: ocluzii adânci, ocluzii deschise, ocluzii inverse, entopii dentare, ectopii, rotații în ax ale dinților, persistența pe arcadă a dinților temporari, absența dinților permanenți, etc.
Tratamentul ortodontic efectuat în momentul potrivit este mai usor de suportat pentru părinte și ceva mai ieftin, având efecte stabile de-a lungul timpului.
